Inventat în China acum aproximativ 4000 de ani, a fost introdus în Japonia în jurul anului 800 A.D. În decursul timpului jucătorii din estul Asiei au excelat în acest joc, GO-ul fiind azi jocul național al Japoniei.
Răspândirea lui în emisfera vestică, spre sfârșitul secolului XIX, a dus la formarea de Asociații și Federații de GO în întreaga lume. În Romania, GO-ul este reprezentat de numeroase cluburi deschise în general în orașele mari ale tarii, dar nu numai.
Jocul a fost inventat în China antica, în jurul anului 2000 î.Hr. Una dintre legende atribuie meritul acesta împăratului Shun (2255-2206 î.Hr.), care dorea ca prin intermediul GO-ului sa dezvolte mintea nu prea strălucitoare a fiului sau Shang Kiun. Alte cronici spun ca inventatorul GO-ului este Yao, predecesorul lui Shun, iar altele, ceva mai realiste, atribuie jocul lui Wu, un vasal al împăratului Kieh Kwei (1818-1767 î.Hr.) același care se pare ca a inventat cărțile de joc. În orice caz, GO-ul (sub numele de “Weiqi”) a fost bine cunoscut în antichitatea chineză, mărturie fiind descoperirile arheologice și operele literare din acea epoca.
În Japonia, GO-ul a fost introdus în jurul anului 735 d.Hr., pe vremea împăratului Shomu, de către un anume Kibi Daijîn, în urma unei calatorii în China. Probabil că jocul era totuși cunoscut ceva mai demult, deoarece în anul 738, în urma unei dispute apărute în legătură cu o partida pe care tocmai o jucau, doi nobili, Kumoshi și Adzmabito, au tras săbiile, cel de-al doilea combatant pierzându-și viața. Inițial jocul s-a răspândit destul de încet în Japonia și numai printre nobilii din Kyoto.
În jurul anului 1080, jocul a fost introdus în secret, de către Prințul din Dewa, în Provincia Oshu, numărul jucătorilor de GO crescând rapid. La începutul veacului al XII-lea jocul era foarte răspândit în rândul samurailor și toți războinicii, indiferent de grad, purtau cu ei un joc de GO pe care îl foloseau în momentele de răgaz. Între anii 1500-1650 GO-ul a pătruns și în păturile mijlocii, mulți dintre jucătorii de frunte fiind invitați apoi la curțile nobiliare pentru a-și dovedi măiestria.
La începutul secolului al XVII-lea a trăit celebrul Honinbo Sansha, cel care a adus jocul la forma sa modernă, întemeietorul unei faimoase școli de GO. Sansha este întemeietorul Academiei de Go din Japonia, cu ajutorul substanțial al shogunului Iyeyasu Tokugawa; în felul acesta, numele de Honinbo s-a perpetuat la conducerea Academiei de GO și elita GO-ului, devenind cu timpul sinonim cu cel de “maestru al jocului GO”. Academia de GO și-a încetat activitatea în secolul al XIX-lea, dar Honinbo a rămas unul dintre cele mai înalte titluri profesioniste japoneze.
Tot Honinbo Sansha este primul care a introdus clasificarea jucătorilor de GO pe niveluri “kyu” și “dan”, precum și regulile de acordare a handicapului atunci când se întâlneau jucători de forțe diferite. Nivelul cel mai înalt de 9-dan, a fost atribuit doar arareori, numai de vreo noua ori în decursul celor aproape trei secole de existență a Academiei de GO (ea a fost desființata în anul 1868, odată cu căderea shogunului). În prima parte a secolului al XIX-lea, GO-ul a cunoscut o nouă etapă de mare înflorire.
Între anii 1868-1880, GO-ul a decăzut. Academia a fost desființată, numărul jucătorilo
r s-a micșorat. După 1880 a avut loc un reviriment, astfel încât la sfârșitul secolului, GO-ul devenise destul de răspândit, de data aceasta în toate păturile sociale.
În aceasta perioadă apare și prima carte europeană de GO (în germană), scrisă de O. Korschelt, din care A. Smith preia o mare parte din informațiile privind istoria GO-ului. Jocul s-a răspândit pe toate meridianele mai ales după cel de-al II-lea Război Mondial. Deși în Japonia, China și Coreea de Sud exista încă jucători profesioniști, GO-ul ca sport de amatori este cunoscut și jucat astăzi în toata lumea, la nivel de cluburi, campionate naționale, mondiale și, desigur, la nivel amical, ca joc de plăcere, inepuizabil în atractivitatea sa.
Conceput ca un joc complet logic, GO-ul a trecut testul timpului. Astăzi el se regăsește în forma originală și este recunoscut ca fiind cel mai vechi joc din lume. Cu reguli incredibil de simple, dar cu o strategie care atinge nivelul de artă, GO-ul poate fi jucat de oricine, la orice nivel, fiind la fel de fascinant pentru începători ca și pentru marii maeștri.
GO-ul este un joc de aptitudine și nu implica nici un element de hazard. Prin plasarea strategică a pieselor pe tablă, ambii jucători caută să construiască și să controleze un teritoriu mai mare decât al adversarului. Rezultatul partidei este determinat întotdeauna de nivelul general al calității deciziilor.
Jocul începe cu tabla goală, exceptând partidele cu handicap (jucătorul mai puțin experimentat primește un avans de câteva piese). Jocul este plin de acțiune și pasionant, trecând de la un front de lupta la altul pe măsură ce fiecare jucător urmărește un avantaj de poziție. Începând cu prima mutare, se construiesc forme unice pe tablă. Exprimarea individuală poate fi atât de vastă încât probabil că nu s-au jucat vreodată două partide identice.
Deși regulile și obiectivele jocului sunt extrem de simple, situațiile care se pot crea pe tablă sunt atât de complexe încât, până de curând, au zădărnicit toate încercările specialiștilor de a programa un computer care sa joace GO competitiv. Opinia generala a fost că nici un computer nu va fi în stare prea curând (sau poate niciodată) sa pună la încercare abilitățile unui jucător profesionist de GO, însă anul trecut (martie 2016) software-ul AlphaGo, dezvoltat de compania britanică DeepMind, o subsidiară a Google, a reușit sa-l învingă pe marele maestru Lee Sedol, 9 Dan profesionist, considerat cel mai bun jucător profesionista de Go al ultimilor 10 ani, cu scorul general de 4-1.
Strategia jocului are o subtilitate sublimă. De exemplu, un jucător poate atrage adversarul într-o serie de mici victorii, asigurându-și prin aceasta strategie un câștig mai puțin evident dar decisiv în final. Lăcomia și agresivitatea impulsivă conduc de regula la eșec. O soluție ușoară poate fi un succes pe moment dar se poate dovedi un dezastru mai târziu. Abilitatea de a combina judecata și gândirea în ansamblu, necesară în partidele la nivele mari, s-a dovedit multă vreme a fi factorul care reduce la neputință orice software de GO în fața unui jucător uman experimentat, însă noile modele de inteligență artificială, bazate pe rețele neuronale care utilizează vaste resurse de calcul (AlphaGo în cea mai puternică versiune a sa folosește 1202 procesoare de calcul și 176 de procesoare grafice, distribuite pe mai multe supercalculatoare, având acces la o baza de date compusa din 30 de milioane de mutări din partide între jucători profesioniști) au făcut ca diferența om-mașină să se estompeze.
O partidă de GO este o acțiune cooperativa. Jucătorii au nevoie unul de altul pentru a avea satisfacția unui joc interesant. Dacă adversarul nu-ți oferă o provocare suficientă, calitatea jocului va avea de suferit; nu riști amărăciunea înfrângerii, dar nici nu ai satisfacția completă a victoriei. În mod tradițional, jucătorii de GO își prețuiesc adversarii, un spirit de respect și politețe acompaniază orice partidă.
„Jucătorul de Go își stabilește poziția (pe tablă) prin corectitudine și își tine oponentul în dezavantaj prin putere (a poziției sale strategice).“ Acest proverb japonez (ca și multe altele, rafinate și transmise de-a lungul generațiilor de războinici și călugări) exprimă esența GO-ului ca artă marțială, prin planificare, gândire strategică, echilibru și armonie (“wa”) între principiile fundamentale ale energiei universale (“qi”).
În secolul XII a existat o rivalitate celebra între doi războinici călugări: Ushiwakamaru și Benkei. Experți în artele marțiale, cei doi au stabilit să-și încerce forțele printr-un șir de confruntări în fiecare dintre domeniile pe care le stăpâneau. Una dintre întâlnirile lor a fost în fața tablei de Go, Benkei fiind înfrânt de către mai tânărul sau adversar Ushiwakamaru – cunoscut ulterior sub numele de Minamoto no Yoshitsune (1159 – 1189), considerat a fi cel mai priceput general al epocii sale, unul dintre întemeietorii Shogun-atului ca sistem politic în Japonia medievală și membru marcant al familiei/clanului TAKEDA. Comunitatea românească a jucătorilor de Go, deși destul de restrânsă numeric, conferă țării noastre o poziție puternică în Europa, prin rezultatele obținute în competițiile continentale de-a lungul timpului. Un exemplu strălucit este titlul de Campion European obținut de Cătălin ȚĂRANU (5 Dan profesionist, singurul jucător român cu rang de profesionist obținut în Japonia) la Congresul European de Go de la Lecksand, Suedia (august 2008).
Finala Campionatului Național de GO 2018
Federația Română de GO a aprobat, în calendarul competițional național, organizarea ”Finalei Campionatului Național de GO” în județul Argeș. Competiția se va desfășura în perioada 08-11 noiembrie 2018. Organizarea unei competiții naționale de o asemenea anvergură, sub egida Federației Române de GO, va include județul Argeș pe harta competițională, facilitând promovarea sportului minții în comunitatea argeșană care a demonstrat că poate reprezenta cu succes România în Europa și nu numai. Evenimentul aduce un plus de imagine comunității argeșene și poate valida județul Argeș în fața instituțiilor naționale de profil pentru a deveni gazda Campionatului Național de GO, cea mai importantă competiție națională de GO, rampa de lansare a sportivilor români pentru competițiile internaționale. Competiția sportivă va fi organizată de către Clubul Sportiv de GO Meijin Pitești în parteneriar cu Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș în incinta instituției. În 10 mai 2018, Consiliul Județean Argeș prin comisia pentru selecția și evaluarea dosarelor depuse în cadrul sesiunii de proiecte cu finanțare nerambursabilă 2018, a selectat și a propus spre aprobarea Consiliului Județean cofinanțarea proiectului ”Finala Campionatului Național de GO”, proiect organizat de Clubul Sportiv de GO Meijin Pitești sub egida Federației Romane de GO.